Interviu cu Domnul Arhitect Dan Bădic

RE 

Domnule Arhitect Bădic, sunteți o veche cunoștință de a noastră, ați participat la elaborarea diverselor variante de proiect ale bisericii noastre, iar în anii 2016-2017 ați fost elementul central al proiectului înlocuirii acoperișului. Cu acea ocazie Comunitatea a decis să vă ofere un portret în bronz executat de dl Ilie Berindei, artist sculptor. Inconvenientul unui portret în bronz este că  el stă undeva la dumneavoastră acasă, că vă amintește de noi și de legătura pe care am avut-o de-a lungul anillor, dar fluxul nu merge și în sens invers, adică cititorii noștri nu vp cunosc mai bine. De aceea m-am gândit că poate ar fi bine să completăm acel portret în bronz printr-unul în cuvinte. Știu că nu este o sarcină ușoară, că este foarte greu să prinzi o activitate bogată ca a dumneavoastră în două-trei pagini ale unei reviste, dar contez pe ajutorul dumneavoastră pentru a extrage câteva elemente esențiale.

V-aș ruga mai întâi de toate să ne faceți o scurtă prezentare a vieții dumneavoastră profesionale; știm cu toții că sunteți arhitect, că ați profesat atât în România, cât și în Elveția, și sunt sigur că din noianul de realizări pe care le-ați avut trebuie să fie câteva care v-au rămas la suflet. Ați putea ăa ni le împărtășiți și nouă?

DB  

Printre realizările mele în România menționez tratarea arhitecturală a barajului de la Bicaz și a coloniei sale de locuințe de la Stejarul, extinderea, sala de spectacole și restaurantul Casei Universitarilor din București, diverse magazine de specialitate din Cluj, Iași și București. Am fost timp de 5 ani directorul IPROCOM, institutul român de proiectări comerciale. În Elveția am condus intre1971 și 1980 managementul primei etape a EPFL - Politehnica din Ecublens unde am realizat Polydom-ul EPFL, apoi multiple proiecte și construcții în cadrul biroului meu de arhitectură din Morges.

RE

Puteți să ne spuneți de când v-ați stabilit în Elveția și de când ați activat pe linia proiectului bisericii? 

DB

M-am stabilit în Elvetia ca refugiat politic în anul 1971, iar din 1981 am contribuit la realizarea Bisericii Române din Chêne-Bourg. Menționez că estetica remarcabilă a acesteia se datorează talentului D-nei arhitect Marina Agarici și a celor 2 colegi români care au secundat-o pentru realizarea construcției în România de către întreprinderea Rustic SA Baia-Mare, urmată de remontarea ei în Elveția. După decizia Comunității Românilor din Elveția de a construi o biserică tradiţională din lemn, am organizat un concurs de arhitectură ale cărui rezultate nu au condus însă la realizarea construcției, care a avut loc doar în 1995 prin colaborarea cu un birou de arhitectură elvețian.

RE

Dumneavoastră aveti particularitatea de a nu vă fi implicat în probleme de organizare și/sau administrație ale acestei Comunități, (nu cred ca ați făcut vreodata parte din vreun Comitet), dar ați fost aproape nelipsit în procesul evolutiv al ideii bisericii. Dumneavoastră ați fost dintotdeauna și continuați să fiți un membru de nădejde a ceea ce numiți dumneavoastră "Comunitatea celor care iubesc această biserică". Ideea și proiectul au evoluat foarte mult, a trecut prin concursuri, unii s-au avântat în propuneri de solutii faraonice, fără nici o legătură cu posibilitșțile noastre, iar în cele din urmă, în 1994 am avut de ales între o varianta din beton gol si această biserică din lemn specific românească. Dumneavoastră ați trăit și ați privit cu ochi de arhitect tot acest zbucium și confruntare de idei și de propuneri, considerați că soluția la care s-a ajuns este cea mai potrivită?

DB

Am convingerea că hotărârea de a realiza o Biserica din lemn de tip maramureșean a fost foarte înțeleaptă din punct de vedere estetic și al reprezentativității ei, dar mai ales pe plan economic, considerând modestele mijloace financiare de care dispunea Comunitatea. În condițiile exigente ale pieței imobiliare din Elveția, ar fi fost practic imposibil de a realiza o construcție din zidărie și beton armat.

RE

Din 1995, de la ridicarea acestei biserici pseudo-specialiștii s-au întrecut în speculații și zvonuri. La început au fost șocați de golurile care rpmăseseră între scânduri, în ciuda asigurării constructorilor că orice biserică maramureșană prezintă la început goluri între rosturi, după care construcția se așeaza singura. Așa s-a și întâmplat! După câțiva ani a apărut zvonul și speculația acoperișului: cum că apa ar pătrunde și că bârnele de rezistență de sub acoperiș ar fi aproape compromise, etc. Cu ocazia înlocuirii acoperișului știu că ați examinat împreună cu dl Petran bârnă cu bârnă; ce era întemeiat din aceste speculații?

DB

Temerile privind deteriorarea șarpantei au fost neîntemeiate, starea acesteia după atâția ani fiind excelentă, datorită unei foarte bune ventilații naturale prin cornișele deschise pe tot perimetrul bisericii. Nu a fost necesară nici cea mai mică reparație.

RE

Domnule Arhitect, ca membru de baza si foarte activ al "Comunității celor care iubesc aceasăa biserică" v-ați implicat trup și suflet la realizarea lucrării, după care, în cadrul lucrărilor care au urmat în 2018 prezența dumneavoastră a fost mult mai puțin vizibilă, cel puțin pentru cei care, ca și subsemnatul, priveam evoluția din exterior. Ce s-a întâmplat? Ați fost mai pțtin disponibil? Ați considerat că natura lucrărilor respectiva nu necesită prea multă expertiza de arhitectură?

DB

După repararea acoperișului prin înlocuirea integrală a șiței, a impregnării acesteia și a pereților din lemn masiv, a fost luată hotărârea de a se realiza încălzirea Bisericii.

Neavând competența necesară, am lăsat inițiativa specialiștilor în această categorie de instalații, dar după caz, am rămas neconțiționat la dispoziția Comunității pentru orice aviz util.

RE

Ați avea ceva recomandări să ne faceți pentru eventuale ameliorări viitoare? Pentru moment fondurile nu ne permit ăa mai demaram alte lucrări, dar cred că ar fi bine pentru viitoarele Comitete și pentru masa membrilor și donatorilor să aiba o viziune pe termen mai lung.

DB

Dacă nu apar defecte neprevăzute, starea bună a Bisericii nu impune decât tratarea periodică pentru conservare a elementelor de construcție. Trebuiesc neapărat evitate acele intervenții eventuale care nu ar respecta estetica sa.

RE

Părăsind domeniul arhitecturii, poate nu toată lumea a avut cunoțtință de activitatea pe care ați avut-o pe lângă Majestatea Sa Regele Mihai în cadrul Casei Regale. Puteți să ne precizați perioada în care ați activat în cadrul Casei Regale și atribuțiile pe care le-țti avut?

DB

Am fost apropiat Casei Regale începând din anul 1980 până la trecerea în eternitate a Majestății Sale Regele Mihai. În toată această perioadă, Majestatea Sa mi-a acordat o încredere pentru care î-I rămân profund recunoscător, numindu-mă director al Casei Sale din 1997 până în 2006.

La această dată am fost nevoit să demisionez urmare unei grave insulte ce mi-a fost adresată fără temei de către D-nul Radu Duda împreună cu ASR Principesa Margareta, cu intenția vădită de mă înlătura.

Menționez că în tot acest timp, am considerat ca benevole toate activitățile pe care le-am întreprins în favoarea Familiei Regale, care nu a fost deci nevoită și nici nu mi-a acordat vreo oarecare retribuție materială.

RE

Știu că numai activitatea în cadrul Casei Regale ar ocupa mai multe articole și ar interesa pe mulți dintre cititorii noștri, așa că sperăm să aveți amabilitatea de a reveni în revista noastră pe această temă. V-aș ruga totuși saăne dați câteva detalii despre una din acțiunile pe care le-ați pregătit dumneavoastră, de exemplu organizarea uneia din vizitele Majestății Sale în România.

DB

Una dintre cele mai importante acțiuni a fost organizarea vizitei Sale în România din anul 1997. Prin ordin Regal, am fost împuternicit să negociez cu Guvernul român de la acea epocă, vizita Regală, reglementarea cetățeniei Sale prin atribuirea unui pașaport român și retrocedarea Domeniului de la Săvârșin. Cu această ocazie s-au restabilit deasemenea relațiile cu Președintele Ion Iliescu și cu Guvernul României, iar MS Regele a putut revedea Săvârșinul după 50 de ani de exil.

RE

În încheiere, domnule Arhitect, mi-as permite sa ating un subiect un pic mai sensibil. Dumneavoastră sunteți unul dintre cei mai vechi membri ai Comunității noastre. La un moment dat, în focul diverselor dezbateri (din păcate noi, românii, nu prea știm să dezbatem așa cum o fac elvețienii, respectând demnitatea persoanei cu care ne contrazicem) cineva v-a ofensat, motiv pentru care ați plecat din Comunitate. Și totuți, pe parcursul anilor, ați continuat să ne ajutați atât pe linie de arhitectură, dar și ca donator de frunte. De fapt dumneavoastră faceți mai mult pentru Comunitate și biserică decât fac mulți membri "en titre". Diferența din punct de vedere legal între dumneavoastra si un membru, este numai faptul ca nu aveți drept de vot, drept de care va privati singur prin decizia de a nu reveni în Comunitate. Mai mult decât atât, cel sau cei care v-au ofensat nu mai sunt printre noi, așa că nu ne ăamâne decât să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte pentru relele pe care le-au făcut. V-aș ruga să vă mai gândiți și poate veți reveni acolo unde vă este locul, adică printre noi. Vă așteptăm !

DB

Am hotărât să părăsesc Comunitatea atunci când întemeietorul ei, răposatul Ion Broșteanu, a intenționat să mandateze 2 arhitecți de origină greacă pentru proiectul Bisericii, afirmând în presa elvețiană că numai Biserica Greacă a cultivat și apărat în timp credința ortodoxă. În vederea mandatului, cei 2 arhitecți au prezentat totodată un proiect inadmisibil, cu un caracter strict armenian, fără nici cea mai mica relație cu stilul bisericilor tradiționale românești.

Mulțumesc mult pentru amabila invitație de a reveni în Comunitate, dar am reușit să iau o libertate pe care o apreciez din plin, iar lipsa dreptului de vot nu ma poate împiedica nicidecum sa fiu întotdeauna în slujba Bisericii, dacă nu chiar dimpotrivă.

RE

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul și talentul pe care ni le-ati dăruit fr-a lungul anilor, pentru timpul pe care vi l-am răpit cu acest interviu și, după cum spuneam mai înainte, sper să reveniți cu amintiri din timpul pe care l-ați petrecut în slujba Casei Regale. Vă dorim cu toții mulyă sănătate, și pe curând !