La Geneva, ne-a părăsit o mare Doamnă a Spiritualității românești: Ana Simon
”Printr-o piruetă a destinului, m-am așezat printre umbre”
A.S.
Ana Simon a plecat dintre noi tot așa de discret și de tăcut precum a trăit. Ea a fost soția marelui actor genevez, marcat de geniu, François Simon, creatorul Teatrului din Carouge, François fiind fiul lui Michel Simon, copil al Genevei, un „monstru sacru” al scenei și ecranului elvețian și internațional.
Ana s-a stins din viață pe data de 27 decembrie 2018, în micul său apartament din Vieille Ville, din Geneva.
Născută în Banat, la Domașnea, făcând școala în Timișoara, absolvind Facultatea de Litere din București, specialitatea Spaniolă, Ana Simon a fost poetă, traducătoare, cineastă, o personalitate de frunte a exilului românesc.
A fost eleva Zoiei Dumitrescu Bușulenga, rămânând cu aceasta, prietenă până la sfârșitul vieții, când călugărindu-se la Mânăstirea Văratec, a devenit Maica Benedicta. Ana, ar fi dorit și ea, după cum ne vorbea ades, să își sfârșască zilele la Văratec și ar fi dorit ca fiica noastră Diana să o conducă acolo. A fost prietenă cu marele sculptor Gheorghe Anghel căruia i-a dedicat un film intitulat ”Epitaf pentru sculptor”, cu scriitorul Ion Negoițescu, cu doctorul Ion Vianu, cu filosoful Mihai Șora și cu numeroase alte personalități ale artei și culturii mondiale, printre care scriitorii Borges, Cioran, Ionesco, dar și actorii Jeanne Moreau, Patrice Chéreau, etc. A tradus, printre altele, opere de Mircea Eliade, Marin Sorescu și Miguel de Unamuno.
